La o emisiune care trata subiecte foarte delicate, am avut ocazia să
observ o nouă formă de activism. Activismul ce apără o mulțime de cauze.
Atâtea cauze că nici activistul nu ar ști să le enumere, probabil, dacă
ar fi întrebat. Mi s-a părut suspect. Să aperi o cauza, în mod
autentic, asumat, nu este un lucru ușor. Se face cu mult efort, cu multe
riscuri și nu întotdeauna cu șanse de reușită. Și nu vorbesc de două
sau trei lupte diferite, pe mai multe planuri, ci de una singură.
Nu o să spun indiferent care ar fi aceea pentru că nu am convingerea că
merită luptat pentru orice. Văzând deci această nouă formă de
activism, care îi apară pe toți și pe toate m-am gândit că demersul lor
nu are cum să fie autentic. Cei care se pun în această situație riscă
doar ridicolul, în cazul în care le pasă de acest lucru, pentru simplul
motiv că rezultatele, în cauzele pe care pretind că le apară, sunt ori
inexistente ori lipsite de importanță. Așa că e vorba probabil, ori de
lipsă de curaj în a-și asuma deschis lucrul pe care îl susțin,
camuflandu-l printre altele, ori de încercarea mai mult ori mai puțin
conștientă de a înșela publicul căruia i se adresează.
Se mai remarcă acel gen de activism care pretinde a apăra etnii. Viziunea lor este prin urmare în mod fățiș rasistă. Ei văd societatea împărțită doar după acest criteriu. Și activiștii de acest fel se pricep la toate că și ceilalți, au același mod de a-i reduce la tăcere pe cei care îi atacă numindu-i, în mod uluitor, rasiști, și adopta atitudinea de victimă inocentă pentru a-și atrage simpatia publicului. Totuși sunt departe de a fi victime. Aceștia dețin în fapt o putere reală, pot distruge cariere, oameni și pot afecta grav funcționarea instituțiilor prin părtinirea care este caracteristică acestui gen de activism. Adeseori observi că lucrurile pe care ei le spun pe la emisiuni televizate devin realitate ceea ce arată reala lor putere. Mai mult de atât, nimeni nu îi poate trage la răspundere, și toate greșelile pe care le fac cad în sarcina politicienilor de carieră spre care este îndreptată de obicei atenția publicului. Totuși politicienii au legitimitatea asigurată de votul popular și teoretic răspund în fața electoratului. Activiștii de acest fel nu au nici un fel de legitimitate, de cele mai multe ori nu au nici măcar popularitate, iar responsabilitatea lor nu este în fața electoratului pentru că nimeni nu i-a ales.
Se mai remarcă acel gen de activism care pretinde a apăra etnii. Viziunea lor este prin urmare în mod fățiș rasistă. Ei văd societatea împărțită doar după acest criteriu. Și activiștii de acest fel se pricep la toate că și ceilalți, au același mod de a-i reduce la tăcere pe cei care îi atacă numindu-i, în mod uluitor, rasiști, și adopta atitudinea de victimă inocentă pentru a-și atrage simpatia publicului. Totuși sunt departe de a fi victime. Aceștia dețin în fapt o putere reală, pot distruge cariere, oameni și pot afecta grav funcționarea instituțiilor prin părtinirea care este caracteristică acestui gen de activism. Adeseori observi că lucrurile pe care ei le spun pe la emisiuni televizate devin realitate ceea ce arată reala lor putere. Mai mult de atât, nimeni nu îi poate trage la răspundere, și toate greșelile pe care le fac cad în sarcina politicienilor de carieră spre care este îndreptată de obicei atenția publicului. Totuși politicienii au legitimitatea asigurată de votul popular și teoretic răspund în fața electoratului. Activiștii de acest fel nu au nici un fel de legitimitate, de cele mai multe ori nu au nici măcar popularitate, iar responsabilitatea lor nu este în fața electoratului pentru că nimeni nu i-a ales.
No comments:
Post a Comment