Cuvinte

După ce unele cuvinte sunt terfelite și ajung curvele unor impostori e mult de lucru până a le restabili valoarea și înțelesul astfel încât să poată fi folosite din nou fără teamă. Naționalist pare a fi unul dintre ele. E greu de desprins astăzi de anumite sensuri ce au rădăcini adânci în mocirla unor interese total opuse sensului acestui cuvânt. Poate că procesul de reabilitare ar trebui început cu ce NU este cuvântul naționalist.
Cred că a fi naționalist ține de îndemnurile propriei conștiințe. Orice lucru străin, orice lucru făcut împotriva conștiinței tale este unul silit și ar trebui tratat ca atare.
Nu te mai poți numi naționalist dacă asta face parte din felul în care îți câștigi existența ca angajat al statului. Se subînțelege că instituțiile pe care le servești servesc la rândul lor statul.
Nu te poți numi naționalist dacă susții lucruri pe care le consideri greșite indiferent de nivelul la care se întâmplă. A le susține e mai degrabă un act antinațional.
Lupta pentru putere coalizează în mod spontan grupuri compacte de lichele și tot soiul de oportuniști care nu vor ezita să folosească un astfel de pretext. Nu te poți numi naționalist dacă intri în această situație pentru a-ți sluji propriul interes.
De asemenea nu te poți numi naționalist dacă aperi indivizi ce își servesc propriul interes într-un dispreț total față de interesul național, indiferent de pretextele pe care aceștia le aduc și de situația lor în societate. Impostorii știu să se apere singuri mai bine decât naționaliștii, traiul lor îndestulat fiind dovada cea mai bună pentru spusele mele.
Probabil că lista este mult mai lungă dar mă opresc deocamdată aici. Nota de mai sus are înțeles în vremuri de pace și libertate, într-o lume unde legile sunt respectate.  Altminteri a te declara naționalist poate fi primejdios.

Emisiuni

Nota pe care urmează să o scriu are înțeles doar dacă cititorul ei poate accepta un adevăr simplu. Că decența în comportamentul public este un lucru care merită prețuit. Altminteri poate să renunțe la a o mai citi căci nu ar avea nici un folos din aceasta. Ar mai trebui să accepte un alt adevăr de bază, că tot ceea ce este destinat publicului se supune judecăților de valoare ale acestuia. Poate să creadă și că ceea ce îi place lui place tuturor în egală măsură dacă poate să creadă că îi place absolut tot de pe lumea asta în egală măsură. Acestea fiind spuse nu cred că ceea ce am de gând să spun în continuare poate fi subiect de controversă dar am convingerea că merită un pic de atenție. Spectacolul oferit de media aduce în prim plan tot felul de atitudini și comportamente care rețin interesul audienței. E greu pentru mine să spun în ce măsură o și influențează pentru că nu am ce să aduc în sprijinul afirmațiilor mele altceva decât propriile observații. Dar dacă putem încuviința că orice tip de spectacol ne schimbă mai mult sau mai puțin ori ne influențează convingerile, atunci poate că o critică, fie ea și sumară, merită adusă lucrurilor care ne sunt supuse atenției. Cu atât mai mult cu cât un anumit tip de atitudine sau comportament devine dominant și chiar dacă intenționezi să îl ignori nu o mai poți face.
Sub pretextul comerțului ni se prezintă de vreme bună tot felul de emisiuni de o calitate îndoielnică, populate de oameni cu o reputație dubioasă care se comportă exact așa cum se se presupune că ar trebui să se comporte. Ajunși aici ar trebui iarăși să cădem de acord asupra unui lucru simplu. Că există valori morale care nu țin de importanța pe care o ai în cadrul unui grup. Ca să dau un exemplu simplu, Cinstitul Jean dintr-un grup de tâlhari nu este egal din punct de vedere moral cu Jean care își trăiește viața în mod cinstit.
Revenind la lumea spectacolului, una din posibilitățile pe care le deschide acest tip de reprezentație este că o parte din cei care le urmăresc să le adopte ca modele, iar acest fel de conduită să devină normă. Astfel că lucruri care merită huiduieli la scenă deschisă și un oprobriu public pe deplin justificat ocupă un loc care aparține de drept altui tip de întâmplare.