Poate este doar o impresie a mea, bazată pe observații superficiale, dar chiar și așa am convingerea că merită vorbit un pic de asta. Cred că de la o vreme încoace a făcut carieră un anumit soi de atitudine, de manifestare publică printre oamenii foarte înstăriți și datorită situației lor, privilegiați. Scriind aceste rânduri nu urmăresc să promovez disprețul, dezavuarea sau condamnarea față de cei ce și-au făcut o viață mai bună în mod cinstit. Unul din motivele pentru care piața liberă funcționează este tocmai aceasta - dorința de înavuțire, nevoia de un trai mai bun. Ceea ce îmi doresc să supun atenției e doar o abatere de la ceea ce astăzi suntem obișnuiți, poate în mod nedrept, să așteptăm de la aceștia. Nevoia unora dintre ei de a fi compătimiți, de a juca în fața publicului rolul de victimă invocând variate motive. Este desigur dreptul oricui să pozeze cum vrea și să facă în cele din urmă ce poftește. Doar că e un pic nepotrivit acest rol pentru cineva care-i mai degrabă obișnuit să dea ordine decât să le asculte, cineva căruia nu ii lipsește nimic în a-și face o viață bună. Dacă ei sunt demni de compătimire, atunci cum rămâne cu cei cu care soarta nu a fost atât de generoasă?
Saturday, November 16, 2019
Tuesday, November 5, 2019
Lecturi
Am citit în urmă cu multă vreme Adolescentul lui Dostoiewski dar nu aș reuși să îl povestesc. Mi-au rămas întipărite în minte totuși câteva lucruri dintre care unul despre care aș vrea să vorbesc. Adolescentul credea că odată cu banii vin și calitățile. Că oamenii cu bani au dreptate orice ar spune, sunt admirați și iubiți orice ar face și că totul le este permis. De aceea visa și el să ajungă în această "lăudată" situație. Alesese în mod evident mijloacele pentru a se îmbogăți pe care doar un om la o vârstă fragedă le-ar alege. Ar trebui poate să recitesc romanul deși nu am rămas după lectura lui cu o impresie prea puternică. Oricum chestiunea pusă în acest fel rezistă și astăzi, chiar dacă astfel de adolescenți ating vârste venerabile fiind la fel de înțelepți că și protagonistul romanului. Evident, nimic nu mă recomandă pe mine că înțelept. Dar pe parcursul lecturii te simți cumva superior acestora. Ai impresia că tu nu vei fi niciodată în această situație, judecând lucrurile astfel.
Subscribe to:
Comments (Atom)
Popular Posts
-
La o emisiune care trata subiecte foarte delicate, am avut ocazia să observ o nouă formă de activism. Activismul ce apără o mulțime de cau...
-
Cred că sunt mulți cei care uită astăzi că o operă de artă nu este doar un suport pentru vanitate. Uneori e și asta, lucrurile sunt legate ...
-
Se pare că lucrurile se schimbă din timp în timp, și ceea ce în urmă cu un deceniu sau două nici măcar nu era luat în seamă, tocmai pentru...
-
Probabil că sunt multe categorii de politicieni. Nu mă consider atât de priceput la politică ca să alcătuiesc clasificări , da...
-
Se vorbește foarte mult despre discriminare. În mod curios, sau în funcție de cum privim lucrurile, foarte puțin curios, doar anumit...