Calitați și defecte

E greu de spus dacă oamenii înstăriți au defecte. Mormanele de parale pe care stau cocoțați îi fac puțin vizibili pentru oamenii de rând, în așa măsură, încât e greu de văzut dacă au și calități. Totuși indiferent dacă au defecte sau calități, dacă predomină unele sau altele, și unele și altele stau bine proptite în conturi faraonice. Iar asta se pare că transformă orice însușire într-o valoare pentru aspiranții la o viață mai prosperă ce le stau prin preajmă. În orice caz nu cred că toate astea fac parte din preocupările lor obișnuite cu singura excepție când cineva pune la îndoială bunul renume în care sunt obișnuiți să investească în mod obișnuit. Atâta vreme cât dețin acte doveditoare pentru ce au nu ar trebui să-și facă griji. Dar am motive să cred că de la anumite sume in sus nu ii mai verifică nimeni.

Politice

 Lumea se plânge de slaba calitate a prestației politice și a politicienilor. Teoretic, ținând cont că partidele sunt structuri democratice, nemulțumiții se pot înscrie masiv în partid, în oricare partid,  schimbându-l astfel în timp cu unul pe placul lor. Evident, ca să îți păstrezi onestitatea trebuie să ai o sursă cinstită de venit pentru a nu deveni un politician corupt ca și ceilalți. Deci pentru reușita practică a unui astfel de demers ar fi necesare cel puțin două condiții. O structura organizatorică simplă care să urmărească exact acest scop și anume schimbarea clasei politice cu una mai corectă, și care să acționeze din interiorul partidului păstrându-și independența. Asta e ușor de realizat ținând cont de mijloacele pe care tehnologia modernă le oferă. Apoi de o sursă de venit care să acopere cheltuielile fiecărui participant la acest demers, ori măcar de slujbe care pot servi acestui scop. Ar mai fi nevoie și de perseverență, de tenacitate și răbdare și nu în ultimul rând, de rezistență la atacuri personale și asupra vieții private, căci se pare că politica are toate datele unei periculoase întreprinderi private, autosubvenționată din bani publici.

Vorbe vechi

Înțelepciunea populară ne spune că banul trage la ban și păduchele la păduche. Nu frecventez în mod obișnuit oameni înstăriți,  știu de aceștia doar din știrile cumpărate de ei prin ziare bulevardiere. Așa că e dificil de spus dacă zicala conține în ea vreo doză de adevăr sau e vorba doar de acreala omului sărac ce dorește să potrivească ce știe ca să își poată duce viața mai departe. Oricare ar fi adevărul, e bine să fii precaut când intri în contact cu oameni de care s-au lipit banii cu atâta strășnicie. Cu atât mai mult cu cât banii par a fi unica lor calitate.