Câteva observații

 Cred că sunt mulți cei care uită astăzi că o operă de artă nu este doar un suport pentru vanitate. Uneori e și asta, lucrurile sunt legate între ele. Toți artiștii, fără excepție, ar dori că munca lor să fie apreciată și uneori faima operei se răsfrânge și asupra autorului. Aș spune totuși că opera de artă își urmează propriul destin, total separat de cel al artistului. În arta filmului, spre exemplu, un actor poate interpreta nenumărate roluri foarte diferite între ele, iar asta îi amplifică adeseori succesul. Dar personajele interpretate de acesta rămân neschimbate și fiecare film făcut capătă în fața admiratorilor acestui meșteșug o viață a lui. Un film poate fi uitat, apoi redescoperit, poate fi criticat sau admirat în funcție de epocă și de gusturile schimbătoare ale publicului. Chiar și după ce actorii și regizorii săi au fost de multă vreme dați uitării, filmul își va continuă existența susținut de propria valoare. Deci vanitățile, oricât ar fi fost de mari sau de mici, sunt lipsite de importanță și adeseori invers proporționale cu calitatea filmului.
Și ar mai fi ceva de spus. Înainte de film, a fost teatrul. Dacă nu accepți convenția pe care o propun actorii și regizorul, atunci spectacolul îți va părea ridicol. Iar dacă în cazul teatrului lucrurile sunt atât de clare, de ce nu ar fi la fel și în cazul filmului ?  Poți să fii prieten cu un artist, să îl cunoști în viața personală și în același timp să îi admiri arta. Rolul său aparține scenei.