Nu cred în ideea că oamenii săraci sunt cu toții buni iar oamenii bogați niște ticăloși fără speranță. Oameni suntem cu toții, cu defecte și calități, și fiecare e cu propria lui fire. Dar nu e greu de observat zidul așezat între oamenii avuți și restul lumii. Zid alcătuit din interese, din relațiile lipsite de firesc pe care averea și puterea le creează. La acestea se pot adăuga viciile și lipsa de înfrânare ce generează fără echivoc cinism și complexe de superioritate. De asemenea nu există nici o garanție că cetățeni săraci ajunși într-un fel sau altul bogați, vor fi buni, plini de compasiune și dragoste față de aproapele lor. Se poate presupune că cei care au fost avuți dar au sărăcit ar putea deveni mai buni înțelegând treptat natura sărăciei. Nici o garanție însă. Cert este că între cele două categorii există o barieră ce stă în față înțelegerii omenești care nu poate fi trecută decât prin schimbarea stării de fapt.
No comments:
Post a Comment