Poate este doar o impresie a mea, bazată pe observații superficiale, dar chiar și așa am convingerea că merită vorbit un pic de asta. Cred că de la o vreme încoace a făcut carieră un anumit soi de atitudine, de manifestare publică printre oamenii foarte înstăriți și datorită situației lor, privilegiați. Scriind aceste rânduri nu urmăresc să promovez disprețul, dezavuarea sau condamnarea față de cei ce și-au făcut o viață mai bună în mod cinstit. Unul din motivele pentru care piața liberă funcționează este tocmai aceasta - dorința de înavuțire, nevoia de un trai mai bun. Ceea ce îmi doresc să supun atenției e doar o abatere de la ceea ce astăzi suntem obișnuiți, poate în mod nedrept, să așteptăm de la aceștia. Nevoia unora dintre ei de a fi compătimiți, de a juca în fața publicului rolul de victimă invocând variate motive. Este desigur dreptul oricui să pozeze cum vrea și să facă în cele din urmă ce poftește. Doar că e un pic nepotrivit acest rol pentru cineva care-i mai degrabă obișnuit să dea ordine decât să le asculte, cineva căruia nu ii lipsește nimic în a-și face o viață bună. Dacă ei sunt demni de compătimire, atunci cum rămâne cu cei cu care soarta nu a fost atât de generoasă?
No comments:
Post a Comment