Am fost martor la încercarea de a explica limitele libertății cuvântului. Adică libertate într-adevăr, dar îngrădită. Cine ar trasa limitele și cine ar avea grijă de asta rămânea neclar cumva. Chiar pentru un observator neatent ca mine, poți să constați că libertatea cuvântului este pusă la încercare pentru fiecare generație în mod diferit. În anii '50, '60 limbajul obscen era total prohibit, pe bună dreptate aș spune eu. Acum cred că nu mai există emisiune fără obscenități, fie sugerate fie strigate cu voce tare. Un studiu atent pe această tema ar aduce probabil multe date noi despre ceea ce într-o perioada era permis și ce era considerat de neformulat în public. Provocările libertății cuvântului astăzi îmi par mult mai mari, pentru că am impresia că unul din elementele de baza al oricărei culturi, critica, tinde să fie aproape complet eliminată sub pretextul ridicol al sensibilității rănite. Cei care susțin acest punct de vedere ar face mai bine să nu apară în față nimănui cu vreo producție proprie, cu vreo idee, sau vreo opinie. Căci e destul de clar că ceea ce așteaptă sunt doar laude, lingușiri și elogii indiferent de calitatea prestației lor. Dar ce rost are să expui ceva în fața unei audiențe lipsită de spirit critic?
Nu am de gând să susțin că ar fi ceva plăcut la critici. Dimpotrivă. Sunt total de acord că sunt greu de acceptat. Dar fără ele nu vei ști niciodată unde se află ce ai creat. Sunt repere, de care ții cont după bunul plac, dar oricât ar fi de rău intenționate sau depărtate de ce ai intenționat, ele plasează ce ai făcut în context. În plus am convingerea că abundența de critici, fie pozitive fie negative ajută la popularizarea unei idei, lucrări, etc, stârnesc interesul pentru aceasta.
Adeseori se dovedesc prea supuse modei și gustului de moment, dar experiența te va ajuta cred să le deosebești. Deasemenea e inutil să spun câte opere de artă s-au bucurat de critici elogioase în vremea lor și astăzi nimeni nu mai știe nimic de ele, și câte opere batjocorite ocupă acum un loc de cinste în cultura care le-a dăruit.
P.S. Limbajul obscen oricum și-ar fi făcut loc în public și fără activism. Era se pare o necesitate presantă.
Nu am de gând să susțin că ar fi ceva plăcut la critici. Dimpotrivă. Sunt total de acord că sunt greu de acceptat. Dar fără ele nu vei ști niciodată unde se află ce ai creat. Sunt repere, de care ții cont după bunul plac, dar oricât ar fi de rău intenționate sau depărtate de ce ai intenționat, ele plasează ce ai făcut în context. În plus am convingerea că abundența de critici, fie pozitive fie negative ajută la popularizarea unei idei, lucrări, etc, stârnesc interesul pentru aceasta.
Adeseori se dovedesc prea supuse modei și gustului de moment, dar experiența te va ajuta cred să le deosebești. Deasemenea e inutil să spun câte opere de artă s-au bucurat de critici elogioase în vremea lor și astăzi nimeni nu mai știe nimic de ele, și câte opere batjocorite ocupă acum un loc de cinste în cultura care le-a dăruit.
P.S. Limbajul obscen oricum și-ar fi făcut loc în public și fără activism. Era se pare o necesitate presantă.
No comments:
Post a Comment